Psalmul 144

1-Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea-n vecii că-mi deprinde mîna-n lupte, degetele-n bătălii. 2-Binefăcătorul meu şi cetăţuia-n ceasul greu Turnul izbăvirii mele şi Mîntuitorul meu, Scutul meu Atotputernic de-adăpost şi de-ajutor ce mă nalţă şi-mi ajută şi-mi supune-al meu popor. 3-Doamne, ce e omul oare, ca în seamă Tu să-l ţii? 4-Abur este omu-n lume, umbră-s zilele-i pustii! 5-Pleacă cerul şi coboară Doamne şi fă munţii fum 6-Fulgeră săgeţi şi-alungă toţi vrăjmaşii mei acum! 7-Mîna Ta, de Sus Ţi-o-ntinde, şi din apele ce vin ia-mă, scapă-mă din mîna fiilor celui străin. 8-Căci ei spun doar neadevăruri şi grăiesc înşelăciuni ei a căror dreaptă este doar o dreaptă de minciuni. 9-Dumnezeul meu, cînta-voi noi cîntări spre slava Ta cu-alăuta cea cu zece strune Te voi lăuda. 10-Tu Cel care biruinţa la-mpăraţi o dăruieşti şi de sabie-ucigaşă pe David îl izbăveşti. 11-Izbăveşte-mă din mîna fiilor celui străin ce-au o dreaptă mincinoasă şi spun neadevăr din plin. 12-Fiii noştri sînt odrasle ce din tinereţe cresc fetele, podoabe scumpe de palat împărătesc. 13-Iar grînarele ni-s pline cu tot felul de merinzi mii de turme pasc pe cîmpuri cît poţi ţara s-o cuprinzi. 14-Vitele ni-s prăsitoare, n-avem pierderi nici robii şi nu-s ţipete pe-a noastre uliţi vesele şi vii. 15-Fericit poporul care în aşa fel stă mereu fericit poporu-al cărui Domn e Domnul Dumnezeu!