Căutat-am cândva umbra dulce

Căutat-am cîndva umbra dulce a unei părintești iubiri dar ce curînd a dus-o noaptea și înnorarea - nicăieri. Căutat-am umbra tinereții crezînd în ea cu-adevărat dar ce curînd a dus-o vîntul și urma cum i-a spulberat! Căutat-am umbra slavei lumii și-n a ei bunuri adăpost și-n prietenia ei un reazem - dar vai ce-amăgitoare-au fost! Căutat-am loc din umbră-n umbră mereu mințit, mereu sperînd dar gol m-am dus din orice parte și-amar am plîns de orice rînd. Dar, Umbra Ta, Cel Preaputernic cînd am aflat-o fericit de cîtă arșită-ndelungă despovărat m-am odihnit. O, Dulce Umbră dă-mi odihna acum, trecînd prin lumea rea și-apoi Te fă lumină dulce de Mîine-n veșnicia mea!