Să mă urc mai sus
Să mă urc mai sus de locul
unde pîn-acum am stat,
pîn-aici ajunge focul
şi-încă nu-s de-ajuns curat.
Să mă urc mai sus de starea
cea în care-am lenevit
pînă la încredinţarea
care-o dă un duh smerit.
Să mă urc mai sus de rîndul
celor ce-n păcat trăiesc
pînă ce-mi va spune gîndul
c-am atins tărîm ceresc.
Să mă urc mai sus pe munte
pîn-la singur cu Hristos,
toate grijile mărunte
să le uit departe jos.
Să mă urc mai sus spre Ţintă
stăruind să mi-o ating
orice duh să nu mă mintă
orice piedică s-o-nving.
Să mă urc mai sus întruna
către Tine Soare-ascuns
şi să stau pe totdeauna
doar atunci cînd Te-am ajuns.