Oricât eram de singur
Oricît eram de singur pe drumul străbătut
cînd Te-am avut cu mine, în ceruri m-am crezut.
Prezenţa Ta Iisus Iubit
m-a luminat şi fericit
prin toate cîte le-am trăit.
Prezenţa Ta umplîndu-mi întreg lăuntrul meu
n-am mai ştiut de nimeni decît de Dumnezeu.
N-am mai văzut primejdii, n-am mai simţit că-s spini
străinii mi-erau prieteni şi lacrimile crini.
Cînd străbăteam pustiuri de chinuri sufleteşti
mi-ai dat pe drumul crucii trăiri dumnezeieşti.
Azi lunga crucii cale suită ascultînd
îmi pare toată numai un dulce cîntec blînd.
O, Preaiubit Iisuse, cînd dragostea-Ţi mi-o dai
aici şi-n Cer, oriunde îmi pare-acelaşi rai.