Cum nu mai lasă
Cum nu mai lasă peste-o carte
nici urmă ochii ce-o citesc,
aşa să nu-mi laşi Tu Iisuse
pe gînduri răul ce-l privesc.
Ci după toate să-mi rămîi
Tu Cel mai Drag şi mai dintîi
ţinînd pe sufletu-mi curat
seninu-Ţi Chip netulburat.
Cum nu mai lasă peste-o apă
nici urmă chipul oglindit
aşa să nu-mi laşi peste cuget
nimic din răul întîlnit.
Cum nu mai lasă peste-o floare
nici urmă o mireasmă rea,
aşa să nu-mi laşi peste viaţă
din lume, ce e rău în ea.
Dar ochii Tăi şi Chipu-Ţi dulce
şi-a Ta mireasmă, vreau, Iisus,
pe gînd, pe cuget şi pe viaţă
să-mi fi semn de-a pururi pus!