Când las din mână harfa

Cînd las din mînă harfa caldă încă vibrînd înfiorat - ca urma soarelui pe ape mai simt rămas un văl curat. Cînd las din mînă Cartea Sfîntă încă ne-ntors dintre tăceri - ca urma vîntului pe spice mai simt cereştile-adieri. Cînd las din mînă fruntea, încă păstrînd al rugăciunii strai - ca urma liniştii pe rouă mai simt umblările prin rai. Cînd las din mînă Mîna-Ţi dulce încă simţindu-Te pe prag, - ca urma lacrimii pe cîntec mai simt c-ai fost Iisuse Drag... Cînd las din mîini făclia dusă încă părînd a o ţinea - ca urma razei peste-o noapte mai simt c-a fost cărarea mea. Cînd las şi mîinile odihnei încă părînd că n-am sfîrşit - ca urma imnului pe-o clipă mai sui un prag - şi l-am păşit!