Când te uiţi prea mult

Cînd te uiţi prea mult în soare nu mai vezi pămîntul jos, cînd te crezi prea multe-n stare uiţi de cel neputincios. Nu uita, nu uita, nu uita că-i un vis şi viaţa ta în curînd, în curînd, în curînd parcă nici n-ai fost nicicînd. Cînd lumina-n tine scade cresc a umbrelor poveri cînd virtutea-n pofte-ţi cade pierzi cereştile puteri. Cînd îţi e prea cald şi bine umbli singur, rupt de toţi cînd ai zile prea senine nu-i mai cauţi pe fraţi şi soţi. Cît de bine-ţi face ţie Dumnezeu, cînd eşti fălos că te duce-n sărăcie şi te-aruncă-n lacrimi jos. Ce cunună, ce cunună umblă Domnul ne-ncetat şi pe capul tău să pună dac-ar fi mai aplecat!...