O, slăvită Cruce aspră
O, slăvită Cruce aspră, simbol şi mijloc divin
al durerii şi-al izbînzii date jertfă mîntuirii
numai tu mă faci şi astăzi să-nţeleg prin ce preţ vin
liniştile conştiinţei şi luminile sfinţirii.
Tu-mi dai harul de-a-nţelege că al biruinţei nimb
nu-l ating decît prin jertfa cea mai naltă cu putinţă
că suprema izbăvire pot s-o am doar dînd în schimb
tot ce poate fi mai unic şi mai scump pentru-o fiinţă.
Că nu pot avea lumina ce-a de-a pururi pe deplin
decît cînd înving puternic toate nopţile din mine
şi cînd orişice nelinişti care uneori mai vin
nu-mi mai tulbură adîncul limpezimilor senine.
Dar ca să rămîn acolo, nalt şi liniştit mereu
ţine-mi totdeauna tare hotărîrea despărţirii
numai dezlegat de toate sînt unit cu Dumnezeu
înfrîngîndu-mi nimicirea sînt deasupra nimicirii.