O, moarte strălucită

O, moarte strălucită din clipa biruinţei cum le răscumperi toate şi toate le-nsenini ce unic imn de slavă înveşniceşti fiinţei şi cum preschimbi în aur cununile de spini! Atîtor lupte-a noastre de-a lung de ani purtate cereşti mărgăritare pe frunte le aşezi o, strălucită moarte, sfinţindu-ni-le toate le-mbraci în curăţia divinelor zăpezi. Atîtor valuri grele, spre noi dezlănţuite, le-araţi pe creste slava păşirii lui Iisus, şi toate-aceste valuri sub tine potolite dau liniştea acestui Dumnezeiesc apus. Atîtor lacrimi aspre prin bezne şiroite le-araţi pe stropi sărutul Prezenţei lui Hristos o, moarte strălucită - şi toate-s negrăite podoabe pentru Nunta cu Cel-în-veci-Frumos. Atîtor suferinţe golgotic îndurate le-araţi c-aveau pe frunte ceva din Crucea Lui şi toate-au altă faţă şi-al înţeles - şi toate tu moarte strălucită cîntînd la cer le sui. Despovărării noastre cum îi încarci deodată cereasca greutate a slavei celor sfinţi, - O, strălucită moarte, fii binecuvîntată, cuprinde-ne în clipa supremei biruinţi!