Ce trist eşti Tu Iisuse

Ce trist eşti Tu Iisuse cînd mergem după Tine cu prea mult rîs şi cîntec iar lacrimi prea puţine căci rîsul are pururi o parte vinovată şi cîntecul adesea - dar plînsul niciodată. Ce-ndurerat eşti Doamne cînd inimile-s pline cu prea mult rîs şi cîntec iar lacrimi prea puţine căci rîsul totdeauna un fel lumesc arată şi cîntecul adesea - dar plînsul niciodată. Ce trist ni-e totul Doamne cînd viaţa ni se ţine cu prea mult rîs şi cîntec iar lacrimi prea puţine Tu, plîns avut-ai Doamne prea des în viaţa toată cîntarea prea-arare dar rîsul niciodată!