Veacu-acesta
Veacu-acesta-i mai sălbatic
decît toate pîn-la el
noaptea urii şi-a cruzimii
e de cel mai crîncen fel.
Nu-i nici milă, nici credinţă
stinsă-i flacăra iubirii
numai fiara rîde, rîde
bucuria nimicirii.
Oamenii, de mici învaţă
cît mai crud să se omoare,
nepăsarea ucigaşă
calcă totul în picioare,
relele dezlănţuite
umblă drumurile toate
jefuiesc, ucid şi pradă
inimile frămîntate.
Mîine vor rămîne lupii
să se sfîşie-mpreună
şi-i va prinde dintr-o dată
a Sfîrşitului furtună...
- Dar de starea lor pierdută
şi de tot ce-o să le vină
care dintre cei buni poate
spune că el n-are vină?