Ce grabnic trece timpul
Ce grabnic trece timpul
- abia am început
şi iată sîntem gata
de drumul nevăzut.
Ce repede trec anii
ca frunzele pe vînt
ce vis şi ce părere
sînt toate pe pămînt!
Ca ieri părea că viaţa
e-un drum pe veci deschis
iar astăzi parcă totul
n-a fost decît un vis.
Cu ce frămînt începem
în zorii vieţii tot,
iar la apus, cum toate
suspin amar ne scot.
De ce vedem la urmă
acest sfîrşit amar
şi nu vedem nainte
cît zbucium e-n zadar?
De ce nu ştim de astăzi
al vieţii veşnic preţ
de ce-l ştim doar la moartea
cu-nfricoşat Judeţ?