Din pragul înserării
Din pragul înserării privesc napoi duios
ce scurtă mi-a fost calea umblată cu Hristos
- aş vrea să cînt, dar astăzi îmi spune-un gînd durut
ce mult puteam - şi totuşi ce multe n-am făcut.
A fost un timp la toate, dar timpul meu frumos
l-am risipit adesea, cu prea puţin folos
a fost un har oriunde la fiecare pas
dar preţul lui cel unic în pleavă mi-a rămas.
Cum mi-ar putea apune lumina azi de blînd
de mi-aş vedea în urmă un mers mai nalt avînd!
cum mi-ar putea s-aştepte azi duhul de cu drag
apropierea dulce de sfîntul Slavei prag!
O, Drag Iisuse Tu eşti Acel care-ai mulţit
fărîmele de pîine şi miile-ai hrănit
mulţeşte-mi şi săracul vieţii mele dar
să nu-mi rămînă jertfa şi lacrima-n zadar.
Fă-mi sufletul spre Tine de-al milei înger dus,
fă-mi îngerul iubirii însoţitorul Sus,
fă-mi îngerul blîndeţii apărător divin
căci altfel nu pot Doamne naintea Ta să vin.