Cu inima arzândă

Cu inima arzîndă Ţi-am ascultat Cuvîntul şi nu mi-a fost nici foame, nici sete nopţi şi zile, tăcerile din mine l-au înmulţit purtîndu-l cît mi-ai întins hotarul puterilor umile. Cu inima arzîndă Ţi-am adorat iubirea şi n-a-ntrecut-o-n mine în flacără nici una cu ea mi-a fost oriunde preadulce răstignirea străină slava lumii şi josnică minciuna. Cu inima arzîndă Ţi-am înălţat cîntarea scoţînd cereşti acorduri din fluierul de ţară să vadă lumea Doamne că harul Tău e-n stare de mii de ori cît arta lumească şi uşoară. Cu inima arzîndă Ţi-am închinat fiinţa în sete de lumină şi-n dor de libertate nimic n-a curăţit-o atît cît suferinţa nimic n-a-nfrumseţat-o cît rănile purtate. Cu inima arzîndă Ţi-aştept slăvita oră cînd noaptea pe vecie topi-se-va-n lumină şi marea-mbrăţişare cînd Dulcea Auroră va-nvălui-ntîlnirea cu Dragostea Divină.