Aş vrea să-mi cer iertare
Aş vrea să-mi cer iertare acelor care nu-s
şi n-au cum să mai ierte suspinul meu nespus.
Să cer iertare ierbii stropită cu noroi
şi vitei înjugate la carul prea greoi.
Să cer iertare crengii ce-am rupt-o prea uşor
şi florilor călcate cu mers nepăsător.
Să cer iertare apei al cărei cer l-am frînt
şi fiecărui geamăt ce-ar fi putut fi cînt.
Să cer iertare pîinii nedată la flămînd
şi mîinilor nestrînse cu dragoste trecînd.
Să cer iertare umbrei pe care am călcat
- dar cine-mi iartă Doamne, ce nu-mi credeam păcat?
O Doamne, măcar de-astăzi ajută-mă să ştiu
ce pot să mai răscumpăr şi mîine-ar fi tîrziu!