Începe ultima-ncleştare

Începe ultima-ncleştare cu ultimul vrăjmaş rămas, suflarea lui pustiitoare mi-e mai aproape ceas de ceas. Dar spada mea-i acuma tare şi zaua mea-i de nepătruns credinţa mea-i biruitoare şi ţărmul sfînt e ca ajuns. Cu-un cîntec strălucit de slavă ies înaintea lui voios şi stau în faţa lui grozavă încins cu spada lui Hristos. Din încleştarea-nfricoşată el lutul meu l-a cucerit dar eu i-am cucerit deodată cerescul paradis răpit. O, ştiu că am de-ajuns putere să trec măreţ prin ceasul greu nălţînd din ultima durere un imn etern lui Dumnezeu. Iisus, la Tine nu-s în stare să vină decît cei ce pot plăti nainte de-ncleştare cu ce-au avut aici, cu tot.