Azi când îmi sfârşesc

Azi cînd îmi sfîrşesc urcuşul nici un pisc nemaiavînd şi cînd soarele-mi sfinţeşte după orizontul blînd, o tristeţe parcă-ncearcă sufletul privind spre-apus: vine marea-mi despărţire de tot drumul ce l-am dus. Lupta-mi de-o viaţă-ntreagă cu ispite şi-ncercări cît de grea, acum mi-e dragă ea mi-a dat cereşti cîntări, nopţile de rugăciune zilele de-amare munci azi mi-s dragi, deşi adesea cu amar le-am plîns atunci. Şi cînd mă despart de-aceste aspre şi-ndelungi poteci parcă şi duioasă-mi este despărţirea pentru veci. În a lor tăceri durute parc-am ceva drag rămas - vino suflete mai iute către veşnicu-ţi popas...