În raiul meu

În raiul meu cel dinăuntru mereu pe Dumnezeu L-ascult prin dimineţi răcoritoare umblarea Lui o caut mai mult. Printre frumseţile Luminii uimit Îl însoţesc mereu mai fericit, mai fără teamă şi mai tăcut - pe Dumnezeu. Ce fericite-mi cîntă-acolo cîntări ce încă n-au cuvînt, ce slab le seamănă acestea ce şi-au primit trupesc veşmînt. Ce dulce-i dragostea acolo şi ce curat al ei izvor şi cum se-ntunecă îndată ce dincoace cu ea cobori. Iisuse, Raiul nostru dulce prin care numa-n duh umblăm deschide-ni-Te-ntotdeauna adîncul să ni-l desfătăm. Şi cînd prea greu ne este-adesea venind din slavă spre noroi, ne mîngîie că vine clipa cînd nu vom mai veni napoi.