Cu-atâtea lacrimi

Cu-atîtea lacrimi a fost plină în lumea asta viaţa mea că oricînd cineva suspină eu plîng cu el cu-o jale grea. Dar şi-ntr-atît cîntarea dulce a bucuriei am trăit că pe-orişicare drum m-aş duce eu cînt cînd văd un fericit. Am suferit atît de-amară singurătate pe pămînt că nu pot să mai văd povară pe nici un singur umăr frînt. Dar şi-ntr-atît însoţirea iubirii dulci m-a-nconjurat că pe-orice semen în iubirea cea mai din cer l-aş vrea purtat. Am cunoscut aşa minciuna că pe-orice om îl bănuiesc dar şi încrederea că-ntruna mă-ncred în toţi ce-i întîlnesc. O Doamne, dar de orice rele desparte-acum sufletul meu în veci să nu fiu unde-s ele nici ele-n veci unde sînt eu!