Copil eram - şi mama
Copil eram - şi mama bună
departe la muncit mergea
şi mă lua cu ea-mpreună...
- ce cîmp uscat, ce cald era.
Tîrziu, înfrînt de chinul foamei
în soare, dogorit, dormeam
- nici nu simţeam cînd braţul mamei
m-a dus - şi-acasă mă trezeam.
Ştiam c-am adormit în soare
înfierbîntat şi ostenit
şi-acum e-acasă şi-n răcoare -
şi nici nu ştiu cînd am venit.
... Aşa voi adormi odată
aici flămînd şi dogorit
şi-n Casa mea cea minunată
mă voi trezi
cu Cel Iubit...