Am fost o harfă - 1

Am fost o harfă plîngătoare ce-am prins în faptul unei seri pe-a mele strune-ncepătoare să plîng lumeştile dureri. Dar într-o dulce primăvară prin luna crinilor culeşi cînd pe cărări ningea, comoară cu floare albă de cireş. O Mîna S-a atins de strune şi-n pacea liniştii din lunci un cîntec nou a prins să-mi sune cum nu cîntasem pînă-atunci. Ce blînd m-a legănat întruna al melodiei sfînt ecou, cînd îmi cînta voioasă struna preafericitul cîntec nou... Din clipa cea de mîngîiere în mai mulţi spini am stat şi-apoi dar n-am mai plîns de-a mea durere şi nici de-aceste mici nevoi. Ci-n bucurie şi-n furtună cu inima şi ochii-n Sus am scos înfiorat din strună cîntări şi psalmi pentru Iisus!