Mama - mi-ai cântat
Mi-ai cîntat cu glas de lacrimi legănîndu-mă alene
alinîndu-mi cu-al tău cîntec lacrima ivită-n gene.
Şi mi-ai plîns înfiorată cîntecele duioşiei
de-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei.
Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii şi Scriptură
a lui Dumnezeu iubire ele-n inimă-mi crescură.
În singurătatea serii luminat de raza lunii
m-ai făcut să simt puterea şi odihna rugăciunii.
De durerea altor inimi te-am văzut plîngînd pe tine
şi de-atuncea port durerea altora şi eu în mine.
Pentru adevăr întruna te-am văzut fără de teamă
şi de-atunci ştiu c-adevărul e curaj şi luptă, mamă.
... A trecut în urmă vremea şi-ntr-o toamnă grea tîrzie
m-a răpit de lîngă tine lumea largă şi pustie.
Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă
şi cu inima zdrobită, m-ai pierdut în zare, mamă.
Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură
multe şoapte mă chemară, multe vînturi mă bătură.
Dar din mii de lucruri scumpe, de fiinţe şi de nume
tu-ai rămas mereu fiinţa cea mai mult iubită-n lume.
... Astăzi tot străin şi singur şi departe sînt de casă
dar sînt fericit măicuţă c-azi şi tu eşti credincioasă.
Şi că ştiu c-odată-n ceruri unde nu mai sînt suspine
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiţi, cu tine.
Dumnezeu să-ţi dăruiască, scumpă mamă, mîngîiere
Mîna Lui să-ţi şteargă ochii de-orice lacrimi de durere.
Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne mama mea să fie!