Suferinţă - crin din care

Suferinţă... crin din care Domnul Şi-a-mpletit cununa mulţi te plîng cînd mergi la dînşii, eu te cînt întotdeauna căci în leagănul tău dulce cînd m-a pus întîi durerea am văzut la căpătîiu-mi, veghetoare, mîngîierea. Suferinţă, soră scumpă ce mă porţi de-atunci cu tine cîte bucurii în suflet mi-ai dat tu printre suspine! Tu m-ai învăţat, ca umbre şi-amăgire şi ispită - să le văd pe toate cîte vine lumea să-mi promită. Şi să aflu ce comoară e primirea slavei sfinte şi cunoaşterea iertării şi iubirea ei fierbinte şi-a încrederii odihnă şi-alinarea cea plăcută care-o lasă Mîna dulce peste lacrima tăcută. Tu mi-ai dezvelit în suflet zări necunoscute mie gura, tu mi-ai pus să cînte mîna, tu mi-ai pus să scrie şi-n iubirea armoniei salbe şi cununi s-adune fericit cu ele Chipul Domnului să-L încunune. Suferinţă, suferinţă astăzi cînd spre ceru-albastru pe-a recunoştinţei aripi zboară gîndul meu sihastru eu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilinţă să mă facă să-ţi ştiu preţul şi frumseţea, -  Suferinţă!...