Primăvară - toată firea

Primăvară... - toată firea simte-adînc fiorul dulce a vieţii ce renaşte şi putere nouă-aduce! Inima-n adîncu-i simte tainic farmecul vieţii bucurie renăscută din frumseţea tinereţii. Iată primăvara vine! Gheaţa iarăşi se topeşte, o viaţă nouă-ncepe, tot ce mişcă şi vorbeşte! - Iată iar pădurea-i cîntec, cîmpul flori iar cerul, sfîntul lasă ploaia ce-nverzeşte veselind întreg pămîntul! - Iată, iarăşi cald şi dulce vînt de miazăzi adie zboară iarăşi rîndunele şi-nfloresc cireşii-n vie, ies iar florile prin frunza veştedă din alte toamne - cît de mari şi minunate-s lucrurile Tale Doamne! Ah, aşa e şi-n viaţa noastră cea duhovnicească: vîntul Duhului cînd suflă toate-ncep să se trezească inima-şi deschide poarta pentru Domnul biruinţei ochii plîng şi caldă curge sfîntă lacrima căinţei. Sufletul tresare dornic după viaţa cea curată iar din ceruri plouă sfîntă pacea binecuvîntată şi nu-i glas să poată spune cît e, cît de fericită viaţa nouă, viaţa sfîntă, viaţa Domnului jertfită! În iubire te simţi una cu toţi oamenii de-odată duhu-i numai bucurie inima-i lumină toată şi-atunci orişiunde-n lume ar vrea Domnul să te poarte simţi că-i numai fericire şi-n viaţă şi în moarte.