O, Iisuse Domnul Slavei

O, Iisuse, Domnul Slavei şi-mpăratul nostru Mare înălţatu-Ţi-ai Tu iarăşi dreapta Ta biruitoare şi din faţa Ta cu frică risipitu-s-au duşmanii au fugit în întuneric toate slugile satanii... - Ţi-au fost pus pe cap cununa spinilor şi necredinţei Te-au fost îmbrăcat în haina mohorîtă-a umilinţei, Te-au înmormîntat şi piatra peste groapa Ta o puse şi-apoi petreceau vrăjmaşii că Te-au nimicit, Iisuse, - dar le-ai biruit pe toate cîte ei Ţi-au pus în cale, ce putea să stea naintea slavei şi puterii Tale?... Veşnic de-am slăvi Iisuse cu un glas mai sus de fire, al Tău Nume, - niciodată nu-Ţi vom da-ndeajuns mărire! Astăzi cînd din nou spre Tine nălţăm mîinile-amîndouă cum să-Ţi mulţumim noi oare pentru ce-ai făcut Tu nouă, că-ai luat părutul reazem ce credeam că ne mai ţine să-nvăţăm, deplin, de-acuma să ne rezemăm pe Tine! Cel ce predică iubirea ni l-ai arătat că minte ca să credem veşnic numai Adevărul Tău nainte! Ai îngăduit să trecem prin furtuni şi Marea Moartă să-nţelegem cît de bine-i cînd doar Mîna Ta ne poartă! Fă-i pe-ai Tăi pe toţi să vadă că-n furtuni sau vremi senine nu-i alt reazem mai puternic şi mai dulce, decît Tine! Şi cît aripile Tale adăpost au să ne fie să ştim toţi că totdeauna vom scăpa de-orice urgie.