Tu omule ce-ţi faci
Tu omule ce-ţi faci palate
strîngînd comori de bani şi aur
viaţa numa-n desfătare
şi numa-n cîntec să-ţi petreci,
o, adă-ţi omule aminte
că-n ieslea vitelor din staur
Stăpînul, Făcătorul lumii,
Născutu-S-a pe paie reci!
Tu omule ce-aduni în lume
şi cauţi doar bani şi bogăţie
ca zilele să-ţi fie albe
şi anii pururea senini,
gîndeşte la Stăpînul Vieţii
care-a trăit în sărăcie
cum patul Lui a fost pe Cruce,
cununa Lui a fost din spini.
Tu omule ce cauţi gunoaie
cu ochii plini de para urii,
şi-alergi după deşertăciune -
ce gol şi sec vei merge-odată!
de nu cauţi azi să-ţi strîngi comoară
acolo unde n-o iau furii
în foc vei arde pe vecie
şi tu şi avuţia-ţi toată!