Eram copil în zorii vieţii
Eram copil în zorii vieţii
cu ochi de vis cînd am gustat
cu buze arse de dorinţă
otrava primului păcat.
Din dulcea lui otravă care
eu am băut-o însetat,
mi s-a lăsat adînc pe suflet
povara primului păcat.
Sub apăsarea uriaşă
de-atunci simţit-am ne-ncetat
cum arde inima şi-o neacă
durerea primului păcat.
Cînd mi-am privit trecutu-n tina
păcatului adînc pătat,
mi-a năvălit amară-n suflet
mustrarea primului păcat.
Aşa s-a zămislit în mine
din jalea primului oftat
cu prima lacrimă-a mustrării
căinţa primului păcat.
Eram copil, copil Iisuse
atît de fraged şi curat
cînd m-a făcut să gust ispita
minciuna primului păcat.
Iar azi de-atunci, de-atîta vreme,
plătesc cu plîns nemîngîiat
cu remuşcări şi suferinţă
căderea primului păcat.
Iisuse, Jertfa Crucii Tale
şi Preţul Sîngelui vărsat,
ah, cred că pot să-mi dea deplină
iertarea primului păcat.