Doamne, iară-mi plec genunchii
Doamne, iară-mi plec genunchii
şi cu lacrimile-n gene
eu Te rog ascultă plînsul
unei alte magdalene!...
În cuptorul suferinţei
mi-arde inima ca focul
mi-s uscaţi de lacrimi ochii
ca-n icoană busuiocul.
Şi ca lanul ce se uscă
vara-n soare pe cîmpie,
din izvorul Tău de viaţă
cer un strop de apă vie!
Lasă Doamne-a mele braţe
poala Crucii să Ţi-o strîngă,
a iubirii calde lacrimi
lasă-mi ochii iar să plîngă.
Şi chiar dac-a mele chinuri
mai aprins mi-ar arde para,
de mă voi usca-n durere
ca şi iarba-n soare vara.
Fă cu lacrima iubirii
Tale să mă sting în gene
- Doamne,-ascultă cu-ndurare
plînsul altei magdalene.