E noapte grea

E noapte grea şi-n aşternut durerea mă doboară - ascultă Doamne-un plîns durut de-un suflet de fecioară. Pentru Cuvîntul Tău Cel Sfînt Iisuse, pentru Tine, atît de prigonită sînt de toţi cîţi sînt cu mine. Îmi scoate satu-ntreg minciuni şi-mi zic şi-ai mei din casă că stau mereu la rugăciuni şi sînt o păcătoasă. Îl văd pe tata supărat uitîndu-se la mine căci am ajuns de vorbă-n sat şi-n rîs la orişicine. Mă ceartă-ntruna mama mea cînd iau Scriptura-n mînă şi uite Doamne, tot aşa plîng eu de-o săptămînă. Căci toţi îmi spun: un lucru mic să-l fac şi-apoi e bine, - dar nu pot face, ei îmi zic să mă despart de Tine! Şi nopţi şi zile uite-aşa cu plîns îmi ud năframa, Iisuse, pentru calea Ta urîtu-m-a şi mama!