Iisuse, pentru Tine plâng

Iisuse, pentru Tine plîng, mă dor a Tale chinuri şi-atît de multe-amaruri strîng în sute de suspinuri. Şi pentru-a Ta iubire cînt cînd sufletu-mi Îţi spune fiorul care, nu-i cuvînt să poată să-l adune! Iisuse, pentru Tine-nfrunt priviri de ură pline, dar nici în chinul cel mai crunt nu mă despart de Tine! Aş da pentru iubirea Ta, de-ar fi să mi se ceară, lumina mea, viaţa mea curată, de fecioară... Dau darul ce mi-l ceri întreg, dau vălul şi cununa, singurătatea o aleg de-mi ceri, pe totdeauna! Dau lacrimile cîte pot din ochi să-mi mai izvoară iubirea toată, dorul tot şi viaţa de fecioară. Ajută-mi dac-ar fi să mor, să pot întotdeauna, - crezînd, chiar dacă-n ura lor mi-ar spune toţi nebuna... Şi de-ar fi-oricît să mai trăiesc să-Ţi pot urma povaţa, de dragul Tău să biruiesc şi moartea şi viaţa.