Cu nădejdile apuse
Cu nădejdile apuse
alungat de toţi am fost
doar iubirea Ta Iisuse
ea îmi face
adăpost.
Arsul meu obraz pe care
curs-au lacrime fierbinţi
îl loviră mîini avare
şi amare
suferinţi.
Dar adînca mîngîiere
îmi dă harul apei vii
Tu Iisuse-mi eşti putere,
şi-n durere
bucurii.