Te-am minţit!

Cînd în pragul rugăciunii cu smerenie-am păşit o, de cîte ori Iisuse, Te-am minţit! Cînd cu-a mele buze negre al Tău Nume L-am rostit o, de cîte ori Iisuse Te-am minţit! Te minţeam în faţa lumii cînd mă închinam smerit căci cu mîna cealaltă am lovit! Te minţeam atunci cînd milă arătam la cel lipsit căci pe-ascuns cu răutate l-am vorbit! Te-am minţit atunci Iisuse mila Ta cînd o ceream căci pe altul fără milă prigoneam. O, de-atîtea ori în viaţă cînd smerit să par voiam eram doar de ochii lumii, Te minţeam! Dar de-atîtea ori în viaţă cînd în Faţa Ta privesc, am văzut că Tu ştii bine că minţesc... - Astăzi lacrimile-amare ce le vărs necontenit vor putea să spele oare ce-am minţit?