Cânta o pasăre măiastră

Cînta o pasăre măiastră
de Golgota duios cînta
de Taina Cerului, sihastră
de pacea şi iertarea noastră
atît de limpede cînta
că doina dulce şi măiastră
din glasul ei mă fermeca.
Din calea mea pierdută-n lume
o clipă m-am oprit s-ascult
şi nu mai ştiu ce-a fost anume
părea că-s numai eu pe lume
aşa mă fermeca de mult,
uitasem unde sînt şi cum e
şi nu mă săturam s-ascult.
Duiosul viers pe nesimţite
am început să-l cînt şi eu
prin sfîşierile cumplite
cu rîu de lacrimi neoprite
în viersuri eu m-am frînt mereu,
cîntarea Jertfei Preaiubite
m-a întîlnit cu Dumnezeu!
Cu cîntul păsării măiestre
şi astăzi întristarea-mi stîng
cînd vîntu-mi cîntă la ferestre
şi-mi spune-a Golgotei poveste
în viers bucăţi de suflet frîng
prin doina păsării măiestre
mă rog adînc,
şi cînt,
şi plîng...
O, Doina Golgotei... cum plînge
în tine cîntecul preasfînt!
de-o Dragoste scăldată-n Sînge
de Sînul Cel străpuns ce strînge,
iertat, norodul Său cel sfînt!
- Te cînt cu cît mai mult voi plînge
şi plîng cu cît mai mult te cînt!