Aceasta-i Golgota

În marea de păcate în valuri de necaz, mai sus de-acestea toate Golgota stă şi az, din chinuri şi pieire scăpare e la ea liman de izbăvire aceasta-i Golgota. Atîtea răni amare şi plîns nemîngîiat şi-atîta frămîntare sub ea s-a alinat, căci orişice durere se stinge lîngă ea - izvor de mîngîiere aceasta-i Golgota. În zilele-ntristate în nopţile pustii aduce neuitate şi sfinte bucurii, viaţa cea pustie cu ea se va umplea - izvor de bucurie aceasta-i Golgota. Cînd sufletul suspină de patimi fermecat acolo îl alină un cîntec minunat a Crucii Jertfă cîntă de Taina-nchisă-n ea - cîntarea cea mai sfîntă aceasta-i Golgota. O inimă zdrobită de plîns nestăvilit ajunge fericită cînd harul i-a găsit acolo-i mîntuirea slăvită ce-i lipsea deplina fericire aceasta-i Golgota. În faţa mării moarte e limpede izvor ce-n veci de veci împarte viaţă tuturor ţîşneşte din vecie şi-n veci nu va seca - izvor de apă vie aceasta-i Golgota. Din adîncimi de rele scăparea e în Sus, în orice clipe grele nădejdea e Iisus, sub Crucea Răstignirii în Jertfa de pe ea e Preţul mîntuirii - aceasta-i Golgota. Şi harul Jertfei Sfinte tot caut să-l înţeleg dar n-a fost încă minte să i-l cuprindă-ntreg e mai presus de fire de tot e mai presus - şi-nfrînt de-a ei mărire mă-nchin şi plîng Iisus!...