Şi din nou cobori

Şi din nou cobori Iisuse iar în lumea de păcate să dai linişte şi pace sufletelor zbuciumate. S-aduci sfîntă mîngîiere celor care plîng în jale şi aşteaptă coborîrea binecuvîntării Tale... Să cobori de la sărmane şi tăcute vechi bordeie să le-aprinzi în noaptea rece a nădejdilor scînteie... Dar la Tine lîngă iesle azi doar îngerii coboară căci păstorii dorm, iar magii nu mai vin ca odinioară. Oamenii pierduţi pe drumuri spre prăpastia pierzării nu Te mai cunosc Iisuse de demult Te-au dat uitării. Numai copilaşii Doamne îngeraşi fără aripe mai au sfînta bucurie că vii Tu-n aceste clipe. Singuri ei Te mai aşteaptă cu-acea sfîntă-nfiorare care-n dalba curăţie al lor suflet o mai are. ... De demult de cînd Iisuse am pornit pe căi străine am uitat şi eu fiorul de-a Te aştepta pe Tine. Însă azi cînd iar Iisuse eu mă-ntorc din căi de jale şi văd adunaţi copiii iar în jurul ieslei Tale îl întreb pe copilaşul care-Ţi stă la căpătîie: - cum te cheamă? parcă-mi spune: - Dorz Traian, din clasa-ntîie... Ah, de cînd copilăria, şi pe unde mi-am căutat-o!... - şi-astăzi uite lîngă-o iesle fericirea i-am aflat-o!... Şi mi-e inima lumină mii de lacrimi cîntă-n mine ce har că mă simt Iisuse iar copil, şi iar cu Tine!...