Geme inima din mine
Geme inima din mine
ca un brad izbit şi frînt
prinde pieptul să-mi suspine
şi să strig de-amar îmi vine
mă-nfior şi mă-nspăimînt
mă-ngrozesc şi eu de mine
unde sînt!
Doamne, iar sînt singur
iară
pier în fapte păgîneşti
însă lacrimi îmi izvoară
şi căinţa mă doboară,
iar Te caut să mă găseşti
Te-am pierdut Iisuse iară
unde eşti?
Amăgit de şoapte rele
am călcat al Tău Cuvînt
şi atras spre rău de ele
m-am pierdut în neguri grele
ca spre-adîncuri de mormînt,
nu văd soare, nu văd stele -
unde sînt!
Teama morţii mă pătrunde
caut spre slăvile cereşti
şi privesc spre văi afunde,
strig şi nimeni nu-mi răspunde
Tu, ce-n Ceruri locuieşti,
Doamne, nu mi Te ascunde
unde eşti?
Orbii cum doresc lumină
muţii cum doresc cuvînt
sufletu-mi aşa suspină
după dragostea-Ţi ce-alină
chinul sufletului frînt,
Doamne scapă-mă din tină
unde sînt?
Robul Tău cu dor Te cheamă
Soare-al dragostei cereşti,
Tu-mi eşti Tată Bun,
Tu mamă,
m-ai iubit ca orice seamă
chiar şi-aşa mă mai iubeşti
ia-mă şi pe mine, ia-mă
unde eşti!