Noi L-am aflat pe-Acela

Noi L-am aflat pe-Acela ce orbilor dă văz cînd ochii strînşi de patimi îi spală El de tină, căci ne-a adus în noaptea îndureratei prăzi Lumina Lui, Izvorul de veşnică Lumină. Noi am aflat pe-Acela ce munţilor dă glas şi-i face să vestească minunea bucuriei, cînd inima-nţelege al încercării ceas şi sufletul primeşte Cuvîntul veşniciei. Noi L-am aflat pe-Acela ce morţilor dă grai şi-i face să cunoască Eterna Înviere, cînd inima nu poate să spună nici un grai a Duhului slăvită şi sfîntă înfiere. Noi L-am aflat pe-Acela ce-ologilor dă mers şi-i face să alerge ca lumii-ntregi să spună nemaiuitata clipă cînd boala lor s-a şters şi fericirea care le-a dat-o Vestea Bună. Noi L-am aflat pe Domnul... - ah, graiul nostru nu-i în stare niciodată să spună bucuria, Lumina, fericirea şi haru-aflării Lui ce-ntrece tot ce poate cuprinde veşnicia. Noi L-am aflat!... Şi-acuma am vrea la orice pas pe orice om să-l facem s-audă şi să vină să afle harul care nu-ncape-n nici un glas şi fericirea care îţi face viaţa plină. O, voi cei care-n viaţă aţi plîns atît de-amar şi n-a fost mîngîiere pe lume să v-aline, veniţi! - sînt nesecate izvoarele de har şi vă vor umple-a voastre adîncuri pline-pline!