Ghimpe de durere mută
Ghimpe de durere mută
roade-mi inima pustie
suferinţă neştiută
mi-o înţeapă şi-o sfîşie.
Plîns nestăpînit îmi cere
chinul pururi nesătul
mii de lacrimi de durere
i-am tot dat şi nu-i destul.
Oare cînd s-or stinge ochii
inima cînd s-o sfîrşi
cu ce oare voi mai plînge
şi cu ce voi suferi?
Har ceresc, adu-ndurare
sufletelor care plîng,
pînă inima nu moare
pînă ochii nu se stîng!...