Minunată şi frumoasă
Minunată şi frumoasă Dimineaţă de Florii,
tu ne-ai răsărit întîii mărţişori de bucurii!
- Cînd, atunci, treceai Iisuse albul inimilor prag
curăţia şi lumina Te întîmpinau cu drag.
Şi în ochii care limpezi strălucesc, puteai să ştii
cît de fericiţi Iisuse sîntem toţi văzînd că vii.
- Astăzi plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar
parcă numai vînzătorii Te aşteaptă să vii iar.
Ţi se-aştern Iisuse-n cale chiar şi astăzi mărţişori
dar privirea Ta acuma nu e cea din alte ori.
Cît de bine vezi că astăzi, cei ce-Ţi cîntă nu Te ştiu,
că n-au ochii strălucire şi că-n inimi e pustiu...
Că nu-i milă, nici căinţă,
nici dorinţa lor măcar,
că iubirea se-ntîlneşte tot mai rece şi mai rar.
Că-s în suflete păcate şi-s în inimi răutăţi
de aceea bucuria nu-i acum ca alte dăţi.
Că-n păcate se scufundă omenirea mai afund
stricăciunea şi desfrîul
nici măcar nu-şi mai ascund.
Şi de-aceea, o Iisuse, cînd la noi cobori Tu az’
parcă Faţa Ta e tristă,
parcă-ai lacrimi în obraz!