Din locul Liniştii
Din locul Liniştii de Veci,
o, Domnul Slavei Sfinte,
spre noi priveşte să-Ţi apleci
noi Te rugăm fierbinte!
Spre Tine-al plînsului potop,
smerită rugă poartă,
priveşte spre căinţa lor
şi iartă, Doamne... iartă!...
- Căci n-au nici stare nici cuvînt
aşa cum se cuvine,
dar umiliţi pîn-la pămînt
se roagă către Tine!
Ascultă glasul tremurat
de teama ce ne-apasă,
- peste pămîntul tulburat
o Doamne, pacea lasă!
Căci iar e ceasul cruntei uri,
stau fraţii să se-omoare
- Noi Te rugăm să Te înduri:
fă pace-ntre popoare!
Dă pace pe pămînt şi-adu
iar vremi de-nviorare
căci Doamne numai Singur Tu
poţi face împăcare!
Şi-n a lor inimi, îndreptar,
Cuvîntul Tău aşează,
ca între toţi - fără hotar -
iubirea să se vază.
- Spre bunătatea Ta scăpăm,
în mila Ta cea multă
primeşte ruga ce-o nălţăm
şi cererea ne-ascultă!