Demult, din frageda pruncie

Demult, din frageda pruncie dureri adînci m-au încercat... prea multe-au fost numai urgie şi prea puţine bucurie prea rar de tot eu am cîntat, - din frageda copilărie prea multe lacrimi am vărsat! Prea mult amar, prea lacrimi grele şi prea nemîngîiat le-am plîns, în adîncimea vieţii mele o mare s-a-nchegat din ele acolo toate cînd s-au strîns - şi-n marea lacrimilor mele atîtea bucurii s-au strîns! Dar în adîncul lor odată cînd am privit într-un apus - de străluciri înconjurată, Dumnezeiască, neuitată, cum sori de strălucire nu-s şi blîndă şi iubire toată - - văzut-am Faţa Ta Iisus! Ah, Darul vostru, Darul mare - Adînc-de-Lacrimi, îndurat ce bucurie ce schimbare, ce revărsări strălucitoare pe veci în viaţă mi-au lăsat!... - Dar Scump al Lacrimii Amare Iisus fii binecuvîntat!