Cât păcatul m-a purtat
Cît păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toţi mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat
nimeni Doamne!
Cît la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cît de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aş fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut
nimeni Doamne!
Cît trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
nimeni Doamne!
Dar de cînd mă port să-Ţi plac
(trei sau patru toamne)
bine caut mereu să fac
şi tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...
- O, mereu de-aş fi pribeag
toate-a vieţii mele toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns să mă ai drag
azi Tu Doamne!...