Ce mare eşti!

Ce mare eşti o Doamne, ce mare eşti şi Sfînt!... spun soarele şi luna şi vuietul de vînt şi trăsnetul ce culcă stejarii la pămînt, şi urletul furtunii şi-al păsărilor cînt văzutul, nevăzutul şi toate cîte sînt în lumile luminii şi-n beznă sub pămînt... O, de-ar cunoaşte Doamne toţi oamenii ce sînt: puterea Mîinii Tale şi glasului Tău sfînt de-ar asculta chemarea şi Sfîntul Tău Cuvînt Te-ar preamări de-a pururi ce mare eşti şi sfînt!