În prag de cimitir

Împovărat de zile grele azi stau la cimitir în prag privind în urma vieţii mele pierdutul anilor şirag. E-aşa de mult de cînd din ţara copilăriei am plecat lăsînd în urmă primăvara vieţii fără de păcat! E-atît de mult de-atunci - şi jalea îmi arde sufletul zdrobit cînd stau să-mi văd în urmă calea pe care pîn-aci-am venit! Îmi văd cărările departe şi urma pasului trecut prin toate văile deşarte pe unde viaţa mi-am pierdut. Mi-o văd, cînd mă trezesc în faţa acestui cimitir, acum! Şi plîng amar văzîndu-mi viaţa comoară risipită-n fum! Privesc mereu cu ochii zarea şi lacrimile-mi curg şuvoi: - O, de-aş mai şti acum cărarea şi de-aş putea să-ntorc napoi. De-acum aş şti cum se trăieşte puţina viaţă înţelept, de-acum aş şti pe ce cărare să vin spre locul unde-aştept!...