Rămâi cu noi

Ni s-au dus cu vremi apuse bucuriile şuvoi prietenii, frăţii de-o clipă ce-am crezut pe vecii că se-nfiripă ni s-au dus aşa de-n pripă au trecut, şi-n al lacrimii şuvoi ai rămas doar Tu Iisuse Tu cu noi!... Fraţi de amintiri nespuse din cerescul Tău război fraţi de care strîns ne leagă dor şi gînd din frăţia ce se-ncheagă cîte unul se dezleagă rînd pe rînd şi-n al Tău ceresc război mai rămîi doar Tu Iisuse Tu cu noi. Şi-alte prietenii aduse de s-ar duce iar napoi dacă fraţi de-ai noştri iară ne-ar lăsa ca să scape de ocară şi de ura lumii-amară ar pleca orişicîţi vor da napoi Te rugăm rămîi Iisuse Tu, cu noi.