De ce sânt inimile pline?

De ce sînt inimile pline în lume de dorinţe rele deşi cunosc că-i rău aceasta chiar cînd nu cred în plata lui? De ce le place să se lase tîrîţi în patimi ruşinoase deşi cunosc nenorocirea care-o aduc în viaţa lor chiar dacă n-ar fi celelalte de veci, în veacul viitor? De ce urăsc aşa de mult oare toţi oamenii cărarea sfîntă deşi-s convinşi că e curată iar cei ce merg pe ea sînt buni? mai buni ca ei... Ei văd aceasta şi-admiră înfrînarea lor deşi ei nu iubesc plăcerea şi bucuria sfintei căi. Şi pentru ce-aleg mai degrabă mulţi oameni în viaţă, ura, deşi le cere-atîta sînge şi lacrimi şi nenorociri, decît iubirea ce le dă pacea şi bucuria fericită în sufletele tuturora şi-aduce pacea şi belşugul prin unitatea şi-armonia ce-o dă şi o păstrează-n toţi? De ce? - fiindcă celui care e rău şi răul îl iubeşte trăind în patimi şi-n păcate şi nedorind a le lăsa - îi este mult mai greu a face şi a dori ce este bine decît la cel bun a nu face şi-a nu dori ce este rău. - Fiindcă necrezînd viaţa şi răsplătirea viitoare păcatul le-a făcut fiinţa să creadă dulce ce-i amar!