Încredinţare

Este neapărat nevoie să crezi tu mai înainte dar să crezi adînc, puternic şi statornic în Hristos cît de-adînc e Adevărul şi statornică-i Dreptatea şi puternică e Forţa Veşnică-a lui Dumnezeu... Şi-apoi după ce crezi astfel să te duci să-nveţi pe alţii căci atunci vorbi-vei sincer şi-ndrăzneţ şi-ncredinţat. Un aşa cuvînt se simte de oricine îl ascultă şi va sparge orice ziduri care i se-mpotrivesc. Nu vorbi oricum, şi orice: spune numai Adevărul şi vorbeşte-l cu-ndrăzneală pe deplin pătruns de el şi te va urma mulţimea presimţind, atunci, în tine suflet de păstor - de care e lipsit-atît de mult. Dar te va urma atîta cît vei merge-aşa pe cale drept şi curajos şi sincer şi sărac, cum ai pornit. Cînd te vei schimba, pe dată va simţi mulţimea iarăşi, şi te va lăsa cu grabă după cum te-a şi ales. Te va părăsi cu duhul, dup-aceea şi cu paşii şi cu cît vei vrea în urmă, dragostea să le-o cerşeşti cu atît mai cu răceală se vor lepăda de tine şi te vei sfîrşi cum meriţi: - în dispreţul tuturor! De aceea, ia aminte: - dacă nu simţeşti chemarea păstoririi-arzînd în tine ca şi rugul sfînt încins, Adevărul şi Iubirea dacă nu te ard puternic şi nu poţi sărac rămîne, - ia-ţi alt drum, de la-nceput.