Ca tata altădată
Ca tata altădată oprit în poarta grea
duios, pînă departe privind în urma mea.
- Şi pînă-ajuns în zare pierind nedesluşit
ştiam că-i tot acolo, - priveşte neclintit.
Simţeam că mă-nsoţeşte senin cu ochii buni
că mă-nconjoară dulce cu calde rugăciuni.
- Primeam mergînd, putere din duhu-i credincios
şi mi-l simţeam alături pe calea lui Hristos...
- Aşa rămîn eu astăzi privind în urma ta
c-o singură dorinţă: să simţi şi tu aşa...
Iar cînd şi tu odată vei sta ca mine-acum,
cel petrecut de tine să aibă-acelaşi drum.
Apoi şi el asemeni,
ca pînă-n veci,
pe rînd,
Hristos să ne primească în Slava Lui intrînd.