Vis - ştiam

Ştiam că am la mine-atuncea, Iisuse-a Tale lucruri scumpe... tîlharul care mă legase, şi le căuta înverşunat, să-mi afle tot, să-mi ia să-mi ardă şi să mă chinuie apoi cum pe Colina Golgotei, odată, pe Tine Te-au mai despuiat... Tot sufletul mi-arde-ntre teamă şi-ntre nădejde-n rugăciune. Şi-n clipa cînd să pună mîna pe prada sfîntă - m-am trezit! - O Doamne, fă aşa, odată, din visu-acestei lumi nebune trăind între nădejdi şi temeri, ne vei trezi... - şi s-a sfîrşit!