O, foc trecut
O, foc trecut, ce bine mă simt şi ce uşor
eliberat din tine şi dincolo trecut.
Adînc curaţi mi-s ochii uitînd tot ce priviră
spălat îmi e auzul de tot ce-am ascultat.
Mi-e inima uşoară şi mintea mi-e senină
de pot cînta şi plînge din nou ca un copil
ce nici nu se trudeşte şi nici nu se preface
cînd plînge sau cînd cîntă
sau spune: te iubesc
nici nu cunoaşte gîndul ispitei cînd sărută
nici n-are amintire din care să roşească
ci sufletul îi este în totul primenit
ca Firea într-o clipă,
din noaptea Învierii...
Te binecuvînt Doamne, din nou
cu faţa care
sta cîndva pe genunchii cei dragi
ai lui Iisus.